Informații Pentru Autori

Norme de redactare

Pentru o cooperare eficientă între redactorii „Analelor”, autori şi tipografie, vă rugăm să urmaţi indicaţiile de mai jos:

1) lucrarea se va tehnoredacta după modelul care se găsește în josul paginii;

2) rezumatul lucrării: între 200 și 300 de cuvinte, în engleză;

3) cuvinte sau sintagme-cheie (keywords): între 5 și 7 cuvinte/sintagme în engleză, la 2 rânduri sub rezumat;

4) alineat reglat la: 1,5 cm (nu se folosește TAB); tabelele, diagramele și imaginile vor fi numerotate şi inserate în text;

5) notele de subsol (footnotes nu endnotes) nu conțin referințe bibliografice. În note se dau, de regulă, informaţii mai ample (citate, explicaţii colaterale etc.). Se numerotează începând cu 1, se inserează automat din meniul Insert Note și se scriu cu caractere de 10;

6) trimiterile se fac direct în text, imediat după citat, între paranteze rotunde, după modelul: (Munteanu 2000: 30), unde Munteanu = numele autorului, 2000 = anul apariției lucrării citate, 30 = pagina;

7) referințe bibliografice: sub text, font 10, la un rând, cu alineat.
Fiecare articol sau studiu, cu excepţia recenziilor, este însoţit obligatoriu de Referințe bibliografice, unde sunt notate toate lucrările la care se face trimitere în articol.

În referințele bibliografice de la sfârşitul studiului se va respecta următorul model:

8) pentru carte de autor: MUNTEANU, Ștefan 2000: titlul lucrării (cu italice), localitatea, editura.
Ex.: MUNTEANU, Ștefan, 2000: Cuvânt și cultură. Însemnări pe marginea cultivării limbii, Timișoara, Editura Amphora.

Unde este cazul, se precizează, imediat după titlu, volumul, autorul studiului introductiv, al traducerii, al ediției, al notelor etc., precum și ediția, așa cum apare informația pe foaia de titlu.

9) pentru studiu în volum colectiv:
Ex.: CHIRILĂ, Adina, ȚÂRA, Bogdan, 2012: Semnul de punctuație: rezultat și sursă pentru exegeza biblică. Studiu de caz, in Ana-Maria Pop (coord.), In magistri honorem Vasile Frățilă. 50 de ani de carieră universitară, Târgu-Mureș, Editura Ardealul, p. 153‑163.

În cazul în care nu se precizează coordonatorul sau editorul, numele acestuia va fi înlocuit cu semnul ***.

10) pentru articol: SARAMANDU, Nicolae, 1997: titlul articolului(cu italice), in (nu în) „titlul revistei” (între ghilimele), anul de apariție (cu cifre romane), nr., fascicula (dacă este cazul), p. (paginile între care se găsește întregul articol).
Ex.: SARAMANDU, Nicolae 1997: Cercetări dialectale la un grup necunoscut de vorbitori ai românei. „Băiașii” din nordul Croației, in „Fonetică și dialectologie”, XVI, p. 97-130.
După fiecare referință bibliografică se pune punct

 11) Semne ortografice și de punctuație. Procedee de citare
Se folosesc semnele ortografice și de punctuație specifice limbii în care este scris articolul.
Ex: În limba română nu se pune virgulă înainte de etc., iar ghilimelele sunt: „XXX”. În cazul unui articol scris în limba franceză, se va pune virgulă înainte de etc. (conform normelor franceze), iar ghilimelele sunt unghiulare: « XXX ».

În textul propriu-zis, la sfârşitul citatelor, succesiunea este: „…”5. Indicele de notă precedă semnul de punctuaţie (punct, virgulă etc.), iar dacă enunţul se termină imediat după citat, punctul apare după ghilimelele închise. Dacă citatul însuși se încheie cu un semn de punctuație, acesta apare obligatoriu înainte de închiderea ghilimelelor, fără să compromită prezența semnului de punctuație final.
Ex.: Rabinul Moses Rosen precizează: „Nu există într-însa nici puncte, nici virgule, nici semne de întrebare sau de exclamare. Noi le citim, le deducem din sensul cuvintelor.”.

Citatele mai lungi de trei rânduri se evidențiază prin rând liber înainte și după citat, font 11 și alineat dublu pentru întregul fragment.

Sensurile cuvintelor se scriu între ghilimele simple:
Ex.: lingvistică ‘știință care studiază limba și legile ei de dezvoltare’.

 12) Italicele se folosesc pentru notarea titlurilor de volume citate în lucrare și în Referințele bibliografice, precum şi pentru indicarea caracterului de exemplu al unui cuvânt, sintagmă, fragment.
Ex: „lat. imperator a fost moștenit doar de rom. împărat”.

Sublinierea (underline) și dubla marcare (prin bold şi italic) nu se întrebuințează deloc.

N.B.
Materialele care nu respectă aceste norme vor fi returnate autorilor pentru a fi modificate.
Redacția recomandă ca dimensiunile articolelor să fie cuprinse între 5 și 12 pagini A4.
Autorii își asumă responsabilitatea pentru indicarea corectă a surselor folosite în propria lucrare, precum și pentru exactitatea datelor prezentate.